De ce sa evaluam dezvoltarea copilului si adolescentului?

BY: Evy Dehelean

Uncategorized

Comments: Niciun comentariu

Dezvoltarea copilului ș i adolescentului reprezintă procese complexe și multidimensionale. De regulă, se practică reducerea evaluarii la o singură dimensiune – dezvoltarea cognitivă – sau cum o cunoaștem generic: evaluarea inteligenței (IQ) prin diverse teste psihologice. O astfel de abordare este considerată insuficientă și, mai ales, nerelevantă de către studiile de specialitate recente.

Pentru a evalua profesionist dezvoltarea copiilor intre 3 si 6/7 ani este necesar să abordam o multitudine de componenente esențiale ale funcționării psiho-comportamentale, astfel:

(1) competenţele cognitive;

(2) competenţele sociale;

(3) competenţele emoţionale;

(4) competenţele motrice;

(5) competenţele de autonomie personală;

(6) prerechizitele şcolarizării;

(7) temperamentul

În cazul copiilor mai mari şi al adolescenţilor, evaluarea dezvoltarii cunoaște dimensiuni noi, adaptate segmentului de vârstă, în acord cu procesele prin care aceștia trec: cristalizarea personalității, cristalizarea valorilor şi intereselor, construirea strategiilor de adaptare socială și emotională, construirea strategiilor de învăţare, etc.

De aceea la acest segment de vârstă, evaluarea dezvoltării se va centra pe următoarele aspecte:

(1) evaluarea neuropsihologică a dezvoltării (6/7-12 ani)

(2) aptitudini cognitive

(3) personalitate

(4) interese şi valori

(5) emoţii şi comportamente

(6) strategii de învăţare.

Evaluarea dezvoltării copilului şi adolescentului poate avea o varietate de scopuri:

– screeningul sănătăţii mintale pentru a-i identifica pe copiii şi adolescenţii din grupurile de risc;
– de a stabili dacă dezvoltarea competenţelor lor îi face adaptaţi pentru şcoală şi le asigură succesul şcolar;
-de a stabili prezenţa/absenţa unei tulburări mintale sau dificultăți psihologice
-de a identifica cauzele eşecului şcolar sau a performanţelor academice scăzute
– de a stabili profilul psihoaptitudinal şi vocaţional pentru consilierea şi orientarea şcolară şi profesională;
-de a sprijini procesul de autocunoaştere si dezvoltare personală

– de a focaliza intervenţiile cu scopul de e remedia dificultățile depistate, pentru a stabili un program de intervenţie individualizat, care să conducă la optimizarea funcţionării psiho-comportamentale a copilului și adolescentului

În cazul României, Organizația Mondială a Sănătății estima un procent de 20% al copiilor cu probleme de sănătate mintală, pe baza datelor obținute la nivel național și internațional. Altfel spus, unul din cinci copii suferă de probleme psihologice și mai puțin de un sfert dintre ei se adresează unor instituții de specialitate (Child and Adolescent Mental Health Policies and Plans, 2005). Mai mult, chiar și atunci când nu există o simptomatologie manifestă până la sfârșitul copilăriei sau adolescenței, factorii de risc sau chiar formele incipiente ale tulburării sunt deja activi de la o vârstă timpurie (Cicchetti, 1993; Hinshaw & Cicchetti, 2000). În acest context, rolul psihologului nu este doar asistarea copiilor cu probleme de sănătate mintală diagnosticate, ci și prevenţia problemelor la ceilalți 80% dintre copii, precum si asistarea părinților pentru gestionarea factorilor de risc.

Daca sunteți interesat de o de evaluare a copilului dvs., indiferent de vârstă, vă invităm la cabinet pentru a primi mai multe informații despre ce presupune o astfel de evaluare și cum poate ea fi folosită deopotrivă de părinți, familia extinsă, dar și de educator/profesor, cum pregătim și motivăm copilul pentru evaluare și cum construim o relație mai bună, profitând de prilejul evaluării.

Dacă ești adolescent și iți dorești să te cunoști, să iți descoperi și să iți cristalizezi valorile și interesele pentru alegerea unei profesii care să ți se potrivească sau să depășești momente dificile, dar și să îți dezvolți diverse abilități (relaționare eficientă, comunicare, gestionare de conflicte, controlul furiei, rezistența la presiunea grupului, stres, relații cu profesorii, familia sau prietenii etc), cere acordul părinților tăi și faceți o programare la cabinet !

Lasă un răspuns