Blog

Un gol în stomac, o stare de nelinişte, de panică, de agitaţie, o stare de aşteptare ca într-o presimţire rea, o teamă fără obiect.lată doar câteva din simptomele ce le simţim în timp ce cel de lângă noi ne spune: „Hai, termină, nu mai fi îngrijorat şi tensionat” sau „Nu ai nici un motiv să te simţi aşa”.

Preocupare şi neliniște persistentă, incontrolabilă, care poate implica griji privind mai multe activităţi şi evenimente, insoțită de simptome somatice ca dureri de cap, furnicături, înțepături, nod în gât, palpitații, sufocare, transpirații, poartă numele generic de ANXIETATE. Anxietatea se deosebește de simpla îngrijorare prin durata și intensitatea simptomelor. Persoana are dificultăţi în a-şi controla anxietatea, care este însoţită de nelinişte, încordare fără motiv, dificultate de a se relaxa chiar și când totul este în regulă; stări de oboseală, dificultăţi de concentrare, iritabilitate, tensiuni musculare, insomnii. Toate simptomele duc la o stare de stres permanentă şi probleme de funcţionare in viața de zi cu zi.

„Am crezut mereu că nu sunt decât o persoană care obişnuieşte să se îngrijoreze. Mă simt încordată şi nu pot să mă relaxez. Uneori este ceva pasager, alteori e o stare constantă. Poate dura zile întregi. Mă preocupă ce urmează să pregătesc pentru o cina festivă sau care ar fi cadoul potrivit pentru cineva. Pur şi simplu nu mă pot detaşa de astfel de preocupări.”

„Aveam probleme serioase cu somnul. Unele dimineţi mă trezeam tensionat sau chiar în timpul nopţii. Aveam probleme de concentrare, chiar la lectura unui ziar sau a unui roman. Uneori mă simţeam puţin ameţit. Inima îmi bătea repede sau cu putere şi asta ma făcea să mă îngrijorez şi mai mult.”

Prin anxietate întelegem o stare de îngrijorare şi tensiune exagerate şi cronice. Oamenii care se confruntă cu o astfel de anxietate anticipează mereu dezastrul, cu îngrijorări excesive privind sănătatea, banii, familia sau munca. Totuşi există şi cazuri când nu poate fi detaşată clar sursa îngrijorării. Uneori, simplul gând de a face faţă unei noi zile provoacă anxietate.

Astfel de persoane nu pot să îşi înlăture îngrijorările, deşi de obicei sunt conştienţi că intensitatea anxietăţii lor e disproporţionată faţă de împrejurări. De asemenea,  le este foarte greu să se relaxeze. Deseori întâmpină dificultăţi în a adormi şi a avea un somn liniştit. Îngrijorările lor sunt însoţite de simptome fizice, în special tremur, ticuri, tensiune musculară, iritabilitate, transpiraţii sau valuri bruşte de căldură. Se pot simţi ameţiţi sau fără energie. Uneori simt greaţă sau alte simptome gastrointestinale. Mulţi dintre ei se sperie mai uşor decât ceilalţi oameni. De obicei se simt obosiţi, au dificultăţi în a se concentra şi suferă uneori şi de stări de tristeţe, melancolie, lipsă de speranţă.

Dumneavoastră în ce măsura vă simţiţi aşa?

Dacă vă regăsiți în rândurile scrise mai sus sau dacă cunoașteți pe cineva care se confruntă cu problemele enumerate, este important să stiți că există SOLUȚIE ! Anxietatea este tratabilă și controlabilă prin tehnici de psihoterapie moderne. Programați-vă o consultație pentru a beneficia de o evaluare psihologică clinică și de mai multe detalii privind tratamentul sau prevenția problemelor de anxietate.

Depresia. Ce am de facut? Psiholog sau psihiatru? Psihoterapie sau medicamente? Una din ele sau ambele?
Iată câteva din întrebările începutului de drum pentru pacienții care se confruntă cu depresia.

În calitate de pacient ai nevoie să cunoști cât mai multe detalii despre modul de tratare a depresiei, astfel încât să poți alege informat care este cea mai bună soluție pentru tine, cea care ți se potrivește și pe care ești pregătit să o aplici.

Numeroase studii dovedesc eficienţa psihoterapiei cognitiv-comportamentale şi/sau a tratamentului medicamentos triciclic în depresie. Rezultatele arată că intervenţia cognitiv-comportamentală are un efect echivalent sau chiar superior celui medicamentos. Conform acestor studii, media ratei schimbării este de 66% pentru terapia cognitiv-comportamentală (Williams, Watts, McLeod, & Matthews, 1997), majoritatea pacienţilor reuşind să menţină efectul intervenţiei pe o durată de 12 luni. În cazul depresiei severe, intervenţia cognitiv-comportamentală este la fel de eficientă ca şi cea medicamentoasă (De Rubeis, Gelfand, Tang, & Simons, 1999).

Avantajul abordării cognitiv-comportamentale constă în faptul că reuşeşte să stabilească o legătură între simptomele cu care se confruntă pacientul şi scopurile terapeutice care vor duce la abordarea unei intervenţii personalizate, centrată pe rezultate.

Pentru o evaluare clinică completă a simptomelor cu care te confrunți și detalii suplimentare despre ce presupune tratamentul psihologic (psihoterapia), te invit la cabinet !

Nu ezita, în lupta cu depresia există soluții !

Informează-te și descoperă care este cea mai potrivită pentru tine !

Depresia nu este un semn de slăbiciune, este o afecțiune !

Dezvoltarea copilului ș i adolescentului reprezintă procese complexe și multidimensionale. De regulă, se practică reducerea evaluarii la o singură dimensiune – dezvoltarea cognitivă – sau cum o cunoaștem generic: evaluarea inteligenței (IQ) prin diverse teste psihologice. O astfel de abordare este considerată insuficientă și, mai ales, nerelevantă de către studiile de specialitate recente.

Pentru a evalua profesionist dezvoltarea copiilor intre 3 si 6/7 ani este necesar să abordam o multitudine de componenente esențiale ale funcționării psiho-comportamentale, astfel:

(1) competenţele cognitive;

(2) competenţele sociale;

(3) competenţele emoţionale;

(4) competenţele motrice;

(5) competenţele de autonomie personală;

(6) prerechizitele şcolarizării;

(7) temperamentul

În cazul copiilor mai mari şi al adolescenţilor, evaluarea dezvoltarii cunoaște dimensiuni noi, adaptate segmentului de vârstă, în acord cu procesele prin care aceștia trec: cristalizarea personalității, cristalizarea valorilor şi intereselor, construirea strategiilor de adaptare socială și emotională, construirea strategiilor de învăţare, etc.

De aceea la acest segment de vârstă, evaluarea dezvoltării se va centra pe următoarele aspecte:

(1) evaluarea neuropsihologică a dezvoltării (6/7-12 ani)

(2) aptitudini cognitive

(3) personalitate

(4) interese şi valori

(5) emoţii şi comportamente

(6) strategii de învăţare.

Evaluarea dezvoltării copilului şi adolescentului poate avea o varietate de scopuri:

– screeningul sănătăţii mintale pentru a-i identifica pe copiii şi adolescenţii din grupurile de risc;
– de a stabili dacă dezvoltarea competenţelor lor îi face adaptaţi pentru şcoală şi le asigură succesul şcolar;
-de a stabili prezenţa/absenţa unei tulburări mintale sau dificultăți psihologice
-de a identifica cauzele eşecului şcolar sau a performanţelor academice scăzute
– de a stabili profilul psihoaptitudinal şi vocaţional pentru consilierea şi orientarea şcolară şi profesională;
-de a sprijini procesul de autocunoaştere si dezvoltare personală

– de a focaliza intervenţiile cu scopul de e remedia dificultățile depistate, pentru a stabili un program de intervenţie individualizat, care să conducă la optimizarea funcţionării psiho-comportamentale a copilului și adolescentului

În cazul României, Organizația Mondială a Sănătății estima un procent de 20% al copiilor cu probleme de sănătate mintală, pe baza datelor obținute la nivel național și internațional. Altfel spus, unul din cinci copii suferă de probleme psihologice și mai puțin de un sfert dintre ei se adresează unor instituții de specialitate (Child and Adolescent Mental Health Policies and Plans, 2005). Mai mult, chiar și atunci când nu există o simptomatologie manifestă până la sfârșitul copilăriei sau adolescenței, factorii de risc sau chiar formele incipiente ale tulburării sunt deja activi de la o vârstă timpurie (Cicchetti, 1993; Hinshaw & Cicchetti, 2000). În acest context, rolul psihologului nu este doar asistarea copiilor cu probleme de sănătate mintală diagnosticate, ci și prevenţia problemelor la ceilalți 80% dintre copii, precum si asistarea părinților pentru gestionarea factorilor de risc.

Daca sunteți interesat de o de evaluare a copilului dvs., indiferent de vârstă, vă invităm la cabinet pentru a primi mai multe informații despre ce presupune o astfel de evaluare și cum poate ea fi folosită deopotrivă de părinți, familia extinsă, dar și de educator/profesor, cum pregătim și motivăm copilul pentru evaluare și cum construim o relație mai bună, profitând de prilejul evaluării.

Dacă ești adolescent și iți dorești să te cunoști, să iți descoperi și să iți cristalizezi valorile și interesele pentru alegerea unei profesii care să ți se potrivească sau să depășești momente dificile, dar și să îți dezvolți diverse abilități (relaționare eficientă, comunicare, gestionare de conflicte, controlul furiei, rezistența la presiunea grupului, stres, relații cu profesorii, familia sau prietenii etc), cere acordul părinților tăi și faceți o programare la cabinet !

Ce este, de fapt, furia?

Furia este o emoție pe care o simțim cu toții din când în când și este expresia reacțiilor noastre atunci când ne simțim amenințați (de exemplu, atunci când suntem criticați), când considerăm că cineva ne-a neîndreptățit (de exemplu, o amendă primită pe nedrept) sau când o situație este percepută ca fiind frustrantă pentru noi (de exemplu, am pierdut trenul și ratăm o întâlnire importantă). Furia este astfel un mecanism de reglare și adaptare la complexitatea situațiilor negative cu care ne confruntăm în mod obișnuit în viața cotidiană. Ne pune în mișcare referitor la problemele de zi cu zi, în încercarea de a găsi soluții funcționale; ne ajută să facem față provocărilor și ne oferă „semnale de alarmă” când scopurile personale sunt blocate din exterior. Sentimentul în sine se poate manifesta sub forma unei iritări sau încordări trecătoare, a unor izbucniri (accese de furie) ample și supărătoare sau a unei stări de tensiune permanentă care se poate întinde pe parcursul uneia sau mai multor zile.

Cum se manifestă furia?

Oamenii resimt starea de furie deopotrivă la nivel subiectiv, fiziologic, cognitiv și comportamental. Subiectiv, furia se confundă cu mânie, irascibilitate, neliniște, agitație, încordare. Totodată, în corpul nostru se produc schimbări la nivel fiziologic. Inima ne bate mai repede, mușchii devin tensionați, începem să transpirăm, ne înroșim, respirația se accelerează, crește tensiunea arterială. La nivel cognitiv este vorba despre monologul interior care însoțește și potențează sentimentul de furie. Așadar, ne gândim că am fost nedreptățiți, nerespectați sau că este inadmisibil că alții nu au îndeplinit standardele, solicitările sau așteptările noastre. De exemplu, ne trec prin minte gânduri de genul ”Nu pot să am încredere în X”, ”Nu trebuia să se întâmple asta”, ”Nu este corect cum m-a tratat”, ”Dacă nu se întâmplă  X lucru, este de nesuportat”, ”Niciodată nu mă ascultă”, “Mă ia mereu de fraier”, „Toți sunt împotriva mea”, „Explodez”, “Mă urc pe pereți”, „Îmi vine să îl omor”, „Îi arăt eu lui”, „Fierb de nervi”, „Simt că iau foc, nu mai rezist”.

La nivel comportamental furia se traduce prin ceea ce facem, mai precis cum ne manifestăm în acțiuni concrete. În acestă categorie intră limbajul agresiv: ton ridicat, contraziceri, jigniri, critică, sarcasm; părăsirea situației, aruncatul obiectelor, trântit ușa, încleștatul pumnilor, plâns, agresivitate fizică îndreptată spre sine sau spre ceilalți.

Când devine furia o problemă?

Starea de furie în sine nu este în mod necesar și absolut o problemă, deși, subiectiv, este neplacută, deranjantă sau solicitantă psihic. A ne „aprinde” uneori poate fi benefic și funcțional. Dar cum stau lucrurile atunci când „luăm foc” și lucrurile ne scapă de sub control? Ce este diferit și cum ne afectează asta pe noi și pe ceilalți?

Când starea de furie crește mult în intensitate și frecvență, devine incontrolabilă, are consecințe vădit negative, ne afectează relațiile personale sau profesionale, ne deturnează de la scopurile pe care le avem, ne face să luăm decizii pripite pe care le regretăm ulterior, duce la agresivitate fizică sau / și verbală, ne face să reacționăm disproporționat și exagerat în raport cu problema – stimul, ne determină să fim în poziție de atac inclusiv față de persoane care nu sunt vinovate sau nu au tangență cu situația, atunci furia devine cu adevărat o problemă !

Durata, intensitatea, frecvența și consecințele acceselor de furie sunt semnele care indică existența unei probleme și, totodată, un eșec în a gestiona sănătos reacțiile și emoțiile caracteristice furiei. Prin urmare, vorbim de transformarea furiei funcționale în furie disfuncțională, excesivă, cu consecințe reale deopotrivă pe plan personal și profesional.

Consecințele furiei

„În fiecare minut de furie pierzi 60 de secunde de fericire” scria Ralph Waldo Emerson, un binecunoscut eseist american. Consecințele furiei disfuncționale sunt, de fapt, prețul plătit pentru fiecare episod furios, iar acest preț tinde de multe ori să aibă repercursiuni pe termen lung.

Studiile au pus în evidență numeroase efecte negative ale furiei excesive:

– asupra sănătății fizice (activarea fiziologică crescută, specifică furiei, reprezintă factor de risc în apariția afecțiunilor cardiace, diabetului, nivelului ridicat de colesterol, insomniei și hipertensiunii arteriale.)
– asupra sănătății minții (furia excesivă este consumatoare de energie psihică ceea ce duce la probleme de concentrare, memorie, atenție, gândire. Pe termen lung conduce la stres cronic, tulburări de anxietate sau depresie.)

– asupra relațiilor cu ceilalți (agresivitatea și conflictele frecvente asociate cu episoadele de furie destabilizează comunicarea, scad calitatea relațiilor afective, pot duce la despărțiri sau divorțuri. Ceilalți se simt răniți, își pierd încrederea și au tendința să se îndepărteze.)

– asupra vieții profesionale (atitudinea dominată de furie excesivă în mediul profesional afectează deschiderea față de colegi și superiori, este o barieră în contact cu sugestiile și critica constructivă și, nu în ultimul rând, imprimă persoanei imaginea unui dictator, a unui individ rigid, inadaptabil, necooperant, agresiv.)

Sunt furios ! De ce eu?

Persoanele afectate de propria furie simt, nu de puține ori, remușcări, deznădejde, tristețe când se confruntă cu rezultatele furiei lor, iar, uneori, se consideră victimele propriilor reacții, ca și cum ar fi prinși într-un labirint fără ieșire. “Care este drumul de la o simplă nemulțumire care trece, la accese de furie, violență fizică sau verbală și, mai ales, de ce eu reacționez așa, chiar dacă nu vreau? Nu vreau să rănesc pe nimeni și, totuși, nu reușesc să mă abțin. Iau foc și gata !” Răspunsul nu este simplu și de fiecare dată este unul individualizat. Dacă vă aflați în căutarea lui și a unor soluții legate de gestionarea propriei furii, cabinetul psihologului poate fi un loc potrivit.

În general, este posibil ca furia să fie o reacție învățată, spontan și automat, în copilărie ca răspuns adecvat pentru situațiile frustrante. Prin imitație de la persoanele semnificative, copilul învață să reacționeze agresiv în diverse situații neplăcute. Experiențele de viață și educația duc la cristalizarea unor convingeri și percepții prin intermediul cărora filtrăm și interpretăm continuu evenimentele de zi cu zi. Acest set amplu de convingeri mediază reacțiile noastre, deci implicit reacțiile de furie. Persoanele care au probleme cu controlul furiei, au tendința să interpreteze situațiile frustrante astfel: “nu trebuie să fiu tratat așa, voi părea un om slab”, “dacă ești atacat, atacă, așa vei fi respectat”, “dacă nu ripostez, înseamnă că îmi asum acuzele ce mi se aduc”, “mă consideră prost sau fraier dacă nu îmi impun punctul de vedere și îi permit să mă corecteze ”.

Mituri despre furie…

1. Trebuie sa exteriorizăm de fiecare dată furia, altfel ne îmbolnăvim de inimă sau de nervi !
   FALS – Nu există dovezi care să pună în evidență ideea că, dacă nu ne manifestăm furia de fiecare dată, există riscuri mari pentru sănătate. În plus, exteriorizarea furiei nu presupune în mod necesar o descărcare violentă. Există alternative sănătoase care nu ne sabotează scopurile și în care ceilalți nu sunt răniți.
2. Când ești furios, ceilalți te ascultă, fac ceea ce au de făcut și te respectă !
   FALS – Pe termen scurt, oamenii încearcă să vă evite accesele de furie răspunzând cerințelor pe care le aveți. Pe termen lung, accesele îi vor îndepărta sau ca răspuns la ele veți primi accesele lor de furie, ca expresie a nemulțumirii acumulate. În plus, imaginea dvs. în ochii lor va fi una cât se poate de negativă.
3. Managementul furiei înseamnă să elimini furia.

FALS – Furia are beneficiile ei atâta vreme cât este funcțională. Scopul nostru nu este să scăpăm de ea în totalitate, ci să ne antrenăm să o exprimăm sănătos, să o direcționăm eficient și să o readucem în parametrii funcționali.

4. Sunt furios de când mă știu. Așa e temperamentul meu, nu mă pot schimba !

FALS – Furia este rezultatul modului în care ne raportăm la o situație, deci a modului în care gândim despre acea situație. Gândirea este în controlul nostru și o putem antrena astfel încât să deținem și controlul asupra emoțiilor, deci implicit asupra furiei.

Furios? Cum iți poți gestiona sănătos furia…

– reflectează ce este în spatele furiei tale. Pot fi sentimente de vinovăție, rușine, slăbiciune, teamă de eșec, gelozie. Explorează-le și încearcă să le depășești. Odată cu ele, furia se diminuează.
– reflectează asupra situațiilor care îți declanșează furia. Încearcă să le eviți în măsura în care este posibil, până vei căpăta un antrenament mai bun asupra reacțiilor tale. În cazul în care nu pot fi evitate, construiește-ți aliați ! Vorbește deschis celorlați despre furia ta și cere-le sprijinul în astfel de situații. Stabiliți consemne când este binevenită intervenția lor și acceptă ajutorul.
– identifică primele semnale ale furiei în cazul tău – Este important să fii receptiv la primele semne care anunță declanșarea unui acces (tensiune, respirație accelerată, pumni încleștați etc). Este indicat să intervii din acele momente – ia o pauză, reglează-ți respirația prin exerciții, implică-te într-o altă activitate sau pur și simplu rememorează o întâmplare plăcută pentru câteva minute. De la un punct încolo autoreglarea devine dificilă, iar furia greu de oprit.

– identifică metode de relaxare potrivite pentru tine – Învață tehnici de relaxare care să te ajute în momentele dificile și care să îți mențină starea de tensiune la cote scăzute în mod cotidian. Este mai puțin probabil să ne enervăm extrem când suntem relaxați și echilibrați de regulă.
– când simți că problemele se adună, ia o pauză. Nu “bate fierul cât e cald”! Oferă-ți câteva minute să reflectezi în liniște asupra lucrurilor. Când suntem presați sau suntem în mijlocul unei situații frustrante este dificil să gândim la “rece”. Iar “la cald” reacțiile ne pot scăpa de sub control, putem “lua foc”, deciziile sunt sub impulsul momentului și, de cele mai multe ori, le regretăm.
– distrage-ți atenția. “Ieși” din situația care te enervează folosindu-te de atenție, alegând conștient să o comuți spre altceva. De exemplu: un blocaj în trafic. Furia este o opțiune: mă pot enerva și pot claxona compulsiv, sau pot alege să-mi canalizez atenția pe o melodie preferată sau să sun un prieten cu care îmi face plăcere să vorbesc.

– reflectează asupra propriilor standarde. Nu neglija tendințele spre perfecționism, setează-ți în mod constant așteptări și ținte realiste pentru tine și ceilalți.

– învață să comunici eficient. Comunică constant despre nevoile, dorințele și așteptările tale. Semnalează-ți nemulțumirile într-o manieră rațională și politicoasă, evitând acumularea lor și respectând drepturile celorlalți. Amintește-ți că lucrurile nu se întâmplă de fiecare dată cum vrem noi sau cum avem nevoie.

– exersează-ți mintea să se concentreze și pe aspectele pozitive. Fă din asta o practică zilnică, listează aspectele frumoase ale fiecărei zile. Vei câștiga în relaxare și vei scăpa de “vederea în tunel” specifică oamenilor furioși.

– folosește-ți umorul. Oamenii spun că numai la glume nu le stă mintea când sunt furioși. Cele doua – furia și gluma – sunt, într-adevăr, incompatibile ! Ceea ce înseamnă că dacă ne propunem să glumim, furia dispare ca prin farmec ! Încercă să vizualizezi în minte situația care te frustrează în termeni cât mai hazlii. De exemplu ca și cum personajele devin personaje de desene animate, tu insuți făcând parte din acest desen animat ! Este un truc care te va detensiona și vei reuși să vezi lucrurile mai detașat, rațional și rezonabil.

Ieșirea din “labirintul furiei” este posibilă. Autocontrolul poate fi antrenat, iar mintea poate fi învățată să “ne asculte”. Cu toții suntem ființe imperfecte, învațăm continuu, ne dezvoltăm și ne putem schimba în funcție de propriile scopuri, în ritmul nostru, atunci când considerăm că este momentul potrivit. Pe acest drum al dezvoltării și evoluției personale, psihologul este, cu siguranță, un tovarăș de nădejde.

Îndrăznește !

Dacă lucrurile nu merg bine în viața ta, dacă teama, îngrijorarea, panica, durerea, tristețea, neîncrederea în tine, întâmplările din trecut simți că te copleșesc, amintește-ți că există soluții ! Depinde de tine dacă vrei să schimbi ceva. Iar dacă ai încercat și totuși nu ai găsit calea este important să știi că a consulta un psiholog nu este semn de slăbiciune sau de neputință, ci o decizie inspirată în a colabora cu un specialist.

Când este necesar să programezi o consultație la psiholog?

Cu ce te poate ajuta psihologul?
Psihologul este un specialist pregătit să îți ofere servicii pentru diferite probleme sau situații cu care te poți confrunta. Mai jos, am listat câteva exemple punctând tipul de serviciu potrivit pentru fiecare problemă / situație:

• Dezvoltare personală – pentru persoanele care nu au probleme psihologice, dar doresc să se cunoască mai bine și să își dezvolte abilitățile personale
  • Autocunoaștere și accesarea potentialului interior
  • Management comportamental și emoțional
  • Dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare
  • Managementul stresului, prevenirea burn-out-lui
• Psihoterapie individuală – pentru dificultăți psihologice și / sau tulburări psihice
  • Anxietate, atacuri de panică, fobii, tulburare obsesiv-compulsivă
  • Depresie, experiențe traumatice, pierderea unei persoane dragi, divorț, separare, doliu
  • Dependență de alcool, jocuri de noroc, droguri, internet
  • Tulburări de alimentație
  • Tulburări ale somnului
  • Dificultăți de comunicare, relaționare și adaptare
  • Dificultăți în luarea deciziilor
  • Stimă de sine scăzută, timiditate
  • Dificultăți emoționale și de adaptare în contact cu un diagnostic de boală cronică
• Psihoterapie de cuplu
  • Managementul conflictului
  • Managementul stresului
  • Gelozie, violență verbală și fizică
  • Infidelitate
  • Consiliere pre-maritală
• Psihoterapie copii și adolescenți
  • Anxietate, agresivitate, fobii, ticuri
  • Comportament opozitionist
  • Insomnii, coșmaruri, somn agitat
  • Izolare, timiditate excesivă, inhibiție, conduite bizare
  • Afecțiuni somatice de etiologie psihică
  • Perturbări ale comportamentului ca urmare a apariției unui nou membru în familie
  • Probleme de comunicare și relaționare (copilul nu are prieteni, nu se adaptează la gradiniță/școală)
  • Probleme școlare (dificultăți de învățare, scăderea randamentului școlar, absenteism, abandon școlar)
  • Traume suferite (decesul unui membru al familiei, divorțul sau separarea părinților, accidente, hărțuire la școală, boli)
  • Tulburări de comportament (conduite agresive și autoagresive, minciună, fugă, furt)
  • Conflicte în relația cu părinții, dificultăți de relaționare
  • Stima de sine scazută, tulburări afective (anxietate, depresie, tentative de suicid)
  • Tulburări ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie)
  • Consum de substanțe – alcool, droguri
• Parenting
  • Consiliere și psihoeducație pentru părinți
  • Consiliere privind educația copilului și adolescentului
  • Training-ul părinților cu copii dificili
• Psihoterapie online
  • sedintele au loc prin Skype in modul audio-video

Toate serviciile prezentate mai sus sunt disponibile în cabinetul de psihologie Evy Dehelean.

Te invit să ne cunoaștem !

Fii tu însuți – îndrăznește să te definești și să trăiești în acord cu valorile tale…
Dăruiește – fă ceva pentru ceilalți…
Apreciază – fă-ți timp pentru frumusețea din jurul tău…
Trăiește în prezent – fii aici și acum…
Comunică – conectează-te cu oameni care au să-ți spună „ceva”…
Fă planuri – investește în viitor…
Învață lucruri noi – lasă-te uimit…
Fă mișcare – ai grijă de trupul tău…
Visează – provoacă realitatea…
Învață să gestionezi stresul  – ai grijă de mintea ta…
Doboară-l pe „trebuie” – trăiește relaxat…
Acceptă, fără condiționări – pe tine, pe ceilalți, viața…

Sensul vieții tale stă în puterea ta !
Enjoy your life !