Ce este, de fapt, furia?
Furia este o emoție pe care o simțim cu toții din când în când și este expresia reacțiilor noastre atunci când ne simțim amenințați (de exemplu, atunci când suntem criticați), când considerăm că cineva ne-a neîndreptățit (de exemplu, o amendă primită pe nedrept) sau când o situație este percepută ca fiind frustrantă pentru noi (de exemplu, am pierdut trenul și ratăm o întâlnire importantă). Furia este astfel un mecanism de reglare și adaptare la complexitatea situațiilor negative cu care ne confruntăm în mod obișnuit în viața cotidiană. Ne pune în mișcare referitor la problemele de zi cu zi, în încercarea de a găsi soluții funcționale; ne ajută să facem față provocărilor și ne oferă „semnale de alarmă” când scopurile personale sunt blocate din exterior. Sentimentul în sine se poate manifesta sub forma unei iritări sau încordări trecătoare, a unor izbucniri (accese de furie) ample și supărătoare sau a unei stări de tensiune permanentă care se poate întinde pe parcursul uneia sau mai multor zile.
Cum se manifestă furia?
Oamenii resimt starea de furie deopotrivă la nivel subiectiv, fiziologic, cognitiv și comportamental. Subiectiv, furia se confundă cu mânie, irascibilitate, neliniște, agitație, încordare. Totodată, în corpul nostru se produc schimbări la nivel fiziologic. Inima ne bate mai repede, mușchii devin tensionați, începem să transpirăm, ne înroșim, respirația se accelerează, crește tensiunea arterială. La nivel cognitiv este vorba despre monologul interior care însoțește și potențează sentimentul de furie. Așadar, ne gândim că am fost nedreptățiți, nerespectați sau că este inadmisibil că alții nu au îndeplinit standardele, solicitările sau așteptările noastre. De exemplu, ne trec prin minte gânduri de genul ”Nu pot să am încredere în X”, ”Nu trebuia să se întâmple asta”, ”Nu este corect cum m-a tratat”, ”Dacă nu se întâmplă X lucru, este de nesuportat”, ”Niciodată nu mă ascultă”, “Mă ia mereu de fraier”, „Toți sunt împotriva mea”, „Explodez”, “Mă urc pe pereți”, „Îmi vine să îl omor”, „Îi arăt eu lui”, „Fierb de nervi”, „Simt că iau foc, nu mai rezist”.
La nivel comportamental furia se traduce prin ceea ce facem, mai precis cum ne manifestăm în acțiuni concrete. În acestă categorie intră limbajul agresiv: ton ridicat, contraziceri, jigniri, critică, sarcasm; părăsirea situației, aruncatul obiectelor, trântit ușa, încleștatul pumnilor, plâns, agresivitate fizică îndreptată spre sine sau spre ceilalți.
Când devine furia o problemă?
Starea de furie în sine nu este în mod necesar și absolut o problemă, deși, subiectiv, este neplacută, deranjantă sau solicitantă psihic. A ne „aprinde” uneori poate fi benefic și funcțional. Dar cum stau lucrurile atunci când „luăm foc” și lucrurile ne scapă de sub control? Ce este diferit și cum ne afectează asta pe noi și pe ceilalți?
Când starea de furie crește mult în intensitate și frecvență, devine incontrolabilă, are consecințe vădit negative, ne afectează relațiile personale sau profesionale, ne deturnează de la scopurile pe care le avem, ne face să luăm decizii pripite pe care le regretăm ulterior, duce la agresivitate fizică sau / și verbală, ne face să reacționăm disproporționat și exagerat în raport cu problema – stimul, ne determină să fim în poziție de atac inclusiv față de persoane care nu sunt vinovate sau nu au tangență cu situația, atunci furia devine cu adevărat o problemă !
Durata, intensitatea, frecvența și consecințele acceselor de furie sunt semnele care indică existența unei probleme și, totodată, un eșec în a gestiona sănătos reacțiile și emoțiile caracteristice furiei. Prin urmare, vorbim de transformarea furiei funcționale în furie disfuncțională, excesivă, cu consecințe reale deopotrivă pe plan personal și profesional.
Consecințele furiei
„În fiecare minut de furie pierzi 60 de secunde de fericire” scria Ralph Waldo Emerson, un binecunoscut eseist american. Consecințele furiei disfuncționale sunt, de fapt, prețul plătit pentru fiecare episod furios, iar acest preț tinde de multe ori să aibă repercursiuni pe termen lung.
Studiile au pus în evidență numeroase efecte negative ale furiei excesive:
– asupra sănătății fizice (activarea fiziologică crescută, specifică furiei, reprezintă factor de risc în apariția afecțiunilor cardiace, diabetului, nivelului ridicat de colesterol, insomniei și hipertensiunii arteriale.)
– asupra sănătății minții (furia excesivă este consumatoare de energie psihică ceea ce duce la probleme de concentrare, memorie, atenție, gândire. Pe termen lung conduce la stres cronic, tulburări de anxietate sau depresie.)
– asupra relațiilor cu ceilalți (agresivitatea și conflictele frecvente asociate cu episoadele de furie destabilizează comunicarea, scad calitatea relațiilor afective, pot duce la despărțiri sau divorțuri. Ceilalți se simt răniți, își pierd încrederea și au tendința să se îndepărteze.)
– asupra vieții profesionale (atitudinea dominată de furie excesivă în mediul profesional afectează deschiderea față de colegi și superiori, este o barieră în contact cu sugestiile și critica constructivă și, nu în ultimul rând, imprimă persoanei imaginea unui dictator, a unui individ rigid, inadaptabil, necooperant, agresiv.)
Sunt furios ! De ce eu?
Persoanele afectate de propria furie simt, nu de puține ori, remușcări, deznădejde, tristețe când se confruntă cu rezultatele furiei lor, iar, uneori, se consideră victimele propriilor reacții, ca și cum ar fi prinși într-un labirint fără ieșire. “Care este drumul de la o simplă nemulțumire care trece, la accese de furie, violență fizică sau verbală și, mai ales, de ce eu reacționez așa, chiar dacă nu vreau? Nu vreau să rănesc pe nimeni și, totuși, nu reușesc să mă abțin. Iau foc și gata !” Răspunsul nu este simplu și de fiecare dată este unul individualizat. Dacă vă aflați în căutarea lui și a unor soluții legate de gestionarea propriei furii, cabinetul psihologului poate fi un loc potrivit.
În general, este posibil ca furia să fie o reacție învățată, spontan și automat, în copilărie ca răspuns adecvat pentru situațiile frustrante. Prin imitație de la persoanele semnificative, copilul învață să reacționeze agresiv în diverse situații neplăcute. Experiențele de viață și educația duc la cristalizarea unor convingeri și percepții prin intermediul cărora filtrăm și interpretăm continuu evenimentele de zi cu zi. Acest set amplu de convingeri mediază reacțiile noastre, deci implicit reacțiile de furie. Persoanele care au probleme cu controlul furiei, au tendința să interpreteze situațiile frustrante astfel: “nu trebuie să fiu tratat așa, voi părea un om slab”, “dacă ești atacat, atacă, așa vei fi respectat”, “dacă nu ripostez, înseamnă că îmi asum acuzele ce mi se aduc”, “mă consideră prost sau fraier dacă nu îmi impun punctul de vedere și îi permit să mă corecteze ”.
Mituri despre furie…
- Trebuie sa exteriorizăm de fiecare dată furia, altfel ne îmbolnăvim de inimă sau de nervi !
FALS – Nu există dovezi care să pună în evidență ideea că, dacă nu ne manifestăm furia de fiecare dată, există riscuri mari pentru sănătate. În plus, exteriorizarea furiei nu presupune în mod necesar o descărcare violentă. Există alternative sănătoase care nu ne sabotează scopurile și în care ceilalți nu sunt răniți. - Când ești furios, ceilalți te ascultă, fac ceea ce au de făcut și te respectă !
FALS – Pe termen scurt, oamenii încearcă să vă evite accesele de furie răspunzând cerințelor pe care le aveți. Pe termen lung, accesele îi vor îndepărta sau ca răspuns la ele veți primi accesele lor de furie, ca expresie a nemulțumirii acumulate. În plus, imaginea dvs. în ochii lor va fi una cât se poate de negativă. - Managementul furiei înseamnă să elimini furia.
FALS – Furia are beneficiile ei atâta vreme cât este funcțională. Scopul nostru nu este să scăpăm de ea în totalitate, ci să ne antrenăm să o exprimăm sănătos, să o direcționăm eficient și să o readucem în parametrii funcționali.
- Sunt furios de când mă știu. Așa e temperamentul meu, nu mă pot schimba !
FALS – Furia este rezultatul modului în care ne raportăm la o situație, deci a modului în care gândim despre acea situație. Gândirea este în controlul nostru și o putem antrena astfel încât să deținem și controlul asupra emoțiilor, deci implicit asupra furiei.
Furios? Cum iți poți gestiona sănătos furia…
– reflectează ce este în spatele furiei tale. Pot fi sentimente de vinovăție, rușine, slăbiciune, teamă de eșec, gelozie. Explorează-le și încearcă să le depășești. Odată cu ele, furia se diminuează.
– reflectează asupra situațiilor care îți declanșează furia. Încearcă să le eviți în măsura în care este posibil, până vei căpăta un antrenament mai bun asupra reacțiilor tale. În cazul în care nu pot fi evitate, construiește-ți aliați ! Vorbește deschis celorlați despre furia ta și cere-le sprijinul în astfel de situații. Stabiliți consemne când este binevenită intervenția lor și acceptă ajutorul.
– identifică primele semnale ale furiei în cazul tău – Este important să fii receptiv la primele semne care anunță declanșarea unui acces (tensiune, respirație accelerată, pumni încleștați etc). Este indicat să intervii din acele momente – ia o pauză, reglează-ți respirația prin exerciții, implică-te într-o altă activitate sau pur și simplu rememorează o întâmplare plăcută pentru câteva minute. De la un punct încolo autoreglarea devine dificilă, iar furia greu de oprit.
– identifică metode de relaxare potrivite pentru tine – Învață tehnici de relaxare care să te ajute în momentele dificile și care să îți mențină starea de tensiune la cote scăzute în mod cotidian. Este mai puțin probabil să ne enervăm extrem când suntem relaxați și echilibrați de regulă.
– când simți că problemele se adună, ia o pauză. Nu “bate fierul cât e cald”! Oferă-ți câteva minute să reflectezi în liniște asupra lucrurilor. Când suntem presați sau suntem în mijlocul unei situații frustrante este dificil să gândim la “rece”. Iar “la cald” reacțiile ne pot scăpa de sub control, putem “lua foc”, deciziile sunt sub impulsul momentului și, de cele mai multe ori, le regretăm.
– distrage-ți atenția. “Ieși” din situația care te enervează folosindu-te de atenție, alegând conștient să o comuți spre altceva. De exemplu: un blocaj în trafic. Furia este o opțiune: mă pot enerva și pot claxona compulsiv, sau pot alege să-mi canalizez atenția pe o melodie preferată sau să sun un prieten cu care îmi face plăcere să vorbesc.
– reflectează asupra propriilor standarde. Nu neglija tendințele spre perfecționism, setează-ți în mod constant așteptări și ținte realiste pentru tine și ceilalți.
– învață să comunici eficient. Comunică constant despre nevoile, dorințele și așteptările tale. Semnalează-ți nemulțumirile într-o manieră rațională și politicoasă, evitând acumularea lor și respectând drepturile celorlalți. Amintește-ți că lucrurile nu se întâmplă de fiecare dată cum vrem noi sau cum avem nevoie.
– exersează-ți mintea să se concentreze și pe aspectele pozitive. Fă din asta o practică zilnică, listează aspectele frumoase ale fiecărei zile. Vei câștiga în relaxare și vei scăpa de “vederea în tunel” specifică oamenilor furioși.
– folosește-ți umorul. Oamenii spun că numai la glume nu le stă mintea când sunt furioși. Cele doua – furia și gluma – sunt, într-adevăr, incompatibile ! Ceea ce înseamnă că dacă ne propunem să glumim, furia dispare ca prin farmec ! Încercă să vizualizezi în minte situația care te frustrează în termeni cât mai hazlii. De exemplu ca și cum personajele devin personaje de desene animate, tu insuți făcând parte din acest desen animat ! Este un truc care te va detensiona și vei reuși să vezi lucrurile mai detașat, rațional și rezonabil.
Ieșirea din “labirintul furiei” este posibilă. Autocontrolul poate fi antrenat, iar mintea poate fi învățată să “ne asculte”. Cu toții suntem ființe imperfecte, învațăm continuu, ne dezvoltăm și ne putem schimba în funcție de propriile scopuri, în ritmul nostru, atunci când considerăm că este momentul potrivit. Pe acest drum al dezvoltării și evoluției personale, psihologul este, cu siguranță, un tovarăș de nădejde.